Cetatea medievală a Sibiului / Hermannstadt a devenit un centru al învăţământului academic juridic în prima jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu înfiinţarea, de către curtea imperială de la Viena, la 2 noiembrie 1844, a Academiei de Drept Cezaro-Crăieşti (K.K. Hermannstadter Rechtsakademie). În aceste condiţii, Sibiul s-a alăturat unor alte centre academice transilvănene, ca Oradea şi Cluj, unde deja funcţionau importante şcoli de drept încă din secolele XVII-XVIII.
După înfiinţare până în 1849, Academia a funcţionat în cadrul Universităţii naţionale săseşti din Transilvania (Universitas Saxonum Transilvaniae) şi a înaltului consistoriu evanghelic, fapt care a conferit învăţământului juridic o importantă coloratură confesională. Alături de studenţii de naţionalitate germană şi maghiară, au urmat cursurile acestei Academii o serie de studenţi români ce s-au afirmat ulterior ca importante personalităţi ale vieţii socio-politice din Transilvania şi România: Simion Bărnuţiu, Ilie Măcelariu, Dionisie Pop-Marţian, Aron Densuşianu, Aurel Brote, Iosif Puşcariu ş.a.Renaşterea învăţământului juridic universitar sibian a avut loc după al doilea război mondial, când, în anul 1971, s-a înfiinţat Facultatea de Ştiinţe Economico-Administrative în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
În anul 1974, facultatea a fost reprofilată, devenind secţia de Drept Economic-Administrativ din cadrul aceleiaşi universităţi. Din anul 1977, odată cu înfiinţarea Institutului de Învăţământ Superior din Sibiu, ea devine Facultatea de Drept Economic-Administrativ în cadrul acestei instituţii, fiind singura facultate cu acest profil din România vremii.
Între anii 1975, când a absolvit prima promoţie, şi 1987 inclusiv, facultatea a pregătit peste 1000 de absolvenţi la formele de pregătire universitară zi şi fără frecvenţă, cât şi în cadrul pregătirii post-universitare. Marea majoritate a acestor absolvenţi a funcţionat mai apoi în cadrul administraţiei locale de stat, la nivel judeţean, municipal, orăşenesc şi comunal.
Grava criză social-culturală şi economică de la mijlocul deceniului 8 a afectat considerabil învăţământul superior de factură umanistă. La facultăţile de drept a avut loc o scădere drastică a numărului de locuri, ceea ce a dat o lovitură puternică mai ales centrelor universitare mic, ca Sibiul. Ca urmare a neacordării de locuri, facultatea de filologie-istorie şi cea de drept economic-administrativ din Sibiu şi-au încetat activitatea în anul 1987, în ciuda eforturilor cadrelor didactice, ale conducerii administrative şi a diverselor intervenţii făcute pe plan local şi central.
Evenimentele revoluţionare din 1989 au permis începerea eforturilor de dezvoltare a centrului universitar sibian, prin înfiinţarea unei universităţi şi în cadrul ei, reînfiinţarea facultăţii de drept. Aceste eforturi au condus la înfiinţarea, pentru început, în cadrul Universităţii din Sibiu, a unei Facultăţi de Litere, Istorie şi Drept, în care foştii profesori şi-au reluat activitatea. În ciuda tradiţiei, secţia de drept a acestei facultăţi nu şi-a păstrat profilul de învăţământ administrativ, ci a început să pregătească exclusiv specialişti în ştiinţe juridice.
Ca urmare a dezvoltării considerabile a universităţii sibiene, a creşterii numărului de studenţi şi de cadre didactice, în 1994 a luat fiinţă Facultatea de Ştiinţe Juridice prin desprinderea de Facultatea de Litere şi Istorie. În anul universitar 1995/1996, a fost reluată tradiţia învăţământului administrativ sibian, prin crearea secţiei de Administraţie publică. De aici şi schimbarea denumirii instituţiei, în Facultatea de ştiinţe Juridice şi Administrative.
Denumirea actuală a instituţiei – Facultatea de Drept Simion Bărnuţiu – a fost acordată în anul 2000, pentru a scoate mai bine în evidenţă importanţa pregătirii dominant juridice a tuturor studenţilor facultăţii şi numărul mult mai mare al studenţilor de la secţia juridică faţă de secţia de administraţie publică.
Comunitatea academică, precum şi conducerea Facultăţii de Drept de-a lungul anilor, au urmărit în permanenţă dezvoltarea instituţiei, eforturi concretizate printr-o diversificare a formelor de învăţământ – învăţământ de lungă durată (drept, administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale), învăţământ de scurtă durată (colegiul de administraţie publică locală), învăţământ postuniversitar (studii aprofundate în domeniul dreptului public şi privat, doctorat). De asemenea, pregătirea studenţilor s-a realizat şi sub forma studiilor cu frecvenţă redusă şi la distanţă.
În acelaşi timp, conducerea facultăţii şi consiliul profesoral au fost permanent precupaţi de modernizarea şi actualizarea procesului de învăţământ, prin adaptarea planurilor de învăţământ la cerinţele actuale europene, prin introducerea unor discipline actuale de mare interes (Drept comunitar, Drepturile omului, Sisteme de drept contemporan, Probleme actuale ale integrării europene, Drept comunitar al al afacerilor, Informatică etc.) şi prin conectarea planurilor de învăţământ la sistemul european de credite transferabile.
Cercetarea ştiinţifică a cadrelor didactice proprii, a colaboratorilor facultăţii şi a studenţilor ei s-a concretizat, începând cu anul 2001, în lansarea revistei facultăţii, numită la început Acta Universitatis Cibiniensis şi mai apoi Acta Universitatis Lucian Blaga, seria Jurisprudentia. Acest efort de dezvoltare a facultăţii a inclus şi deschiderea spre exterior şi stabilirea unei serii de contacte şi colaborări cu instituţii de prestigiu cum ar fi: Universitatea din Rennes I, Universitatea Eberhard-Karls din Tuebingen, Universitatea Philipps din Marburg, Institutul Elveţian de Drept Comparat etc.
Nu în ultimul rând, s-au depus eforturi considerabile, începând cu anul 1999, pentru dezvoltarea bazei materiale a facultăţii, prin modernizarea sălilor de curs şi de seminar, dotarea cu echipament informatic, conectarea la Internet, achiziţionarea de carte şi abonamente pentru biblioteca facultăţii ş.a.m.d.
